Istoria luminilor de grădină

În 1879, Edison din Statele Unite a extins cu succes viața becurilor incandescente la mai mult de 40 de ore. În 1910, sala Cooley din Statele Unite a folosit filamente de tungsten ca filamente și a inventat becul cu filament de tungsten. În 1913, Lanmere din Statele Unite a umplut becul de sticlă cu gaz pentru a preveni evaporarea filamentului și a inventat becul de tungsten umplut cu gaz.

În 1925, Japonia, Fushimi Tachibana, a inventat un bec mat pe peretele interior.

În 1932, Junichi Miura din Japonia a inventat becul tungsten cu dublă helică.

De atunci, ființele umane nu au încetat niciodată să urmărească lumina. În curând, oamenii au descoperit că oamenii nu au nevoie doar de iluminat în interior pentru a-și satisface viața de zi cu zi, dar atunci când noaptea cade în aer liber, au nevoie și de iluminat pentru a prelungi timpul activităților în aer liber, la fel. Conceput și născut. Odată cu civilizația și progresul omenirii, în anii 1970, oamenii au descoperit că instalarea montată pe perete a lămpilor stradale nu numai că ocupa spațiu și resurse, dar suspendarea lămpilor de stradă nu numai că îi face pe oameni să se simtă deprimați, dar prezintă și potențiale pericole pentru siguranță. și nu a putut îndeplini cerințele unui anumit spațiu. Cerințele de instalare și iluminare s-au născut astfel.